MODULUL 6

FEMEILE VÂRSTNICE ȘI EGALITATEA DE GEN ÎN PROGRAMELE DE EDUCAȚIE A ADULȚILOR VÂRSTNICI

Cum sunt rolurile de gen ale bărbaților și femeilor și capitalul de gen (ca experiență) reflectate în educația adulților vârstnici și cum putem programa o educație diferențiată pe gen și bazată pe concepte pentru femeile vârstnice? Care sunt modurile de a gândi, de a vedea și de a cunoaște pentru formatorii din domeniul educației adulților?

Introducere

Rolurile de gen și (in-)egalitățile de gen sunt rareori abordate în programele educaționale pentru adulții vârstnici. Cu toate acestea, bărbații și femeile mai în vârstă se implică în educația adulților vârstnici, deoarece doresc să aparțină, să fie sprijiniți din punct de vedre social, politic și psihologic. Ei intră în programele de educație ca reprezentanți ai genului lor. Prin urmare, capitalul lor de gen trebuie să își găsească locul în programele educaționale. Există diferențe importante între a fi un cursant bărbat vârstnic sau o cursantă femeie vârstnică. În general, a fi o femeie vârstnică este considerat a fi un dezavantaj cumulativ (a fi femeie și a fi bătrână, a fi mai vulnerabilă decât bărbații și a fi dependentă de bărbați etc.). Este important să se identifice capitalul de gen pe care femeile îl aduc în educație și să se elaboreze programe educaționale de abilitare pentru și împreună cu acestea.

 

Modul pe scurt

Modulul este format din trei unități de învățare, urmate de secțiunile dedicate verificării înțelegerii și referințelor bibliografice.

  • Unitatea 1. Abordarea problemelor femeilor 
  • Unitatea 2. De ce este necesară o educație diferențiată de gen a adulților vârstnici
  • Unitatea 3. Programarea educației pentru femeile vârstnice
  • Verifică-ți înțelegerea. Următoarele afirmații sunt adevărate sau false?

Referinţe bibliografice 

Unitatea 1. Abordarea problemelor femeilor

 

Cu aceste povești am vrut să deschid discursul care îl face pe cititor să se confrunte cu tabuuri legate de îmbătrânire; am vrut să deschid subiecte precum slăbiciunea, boala, teama de moarte, pierderea demnității. Această carte vorbește despre a fi pierdut și nesigur în situații de zi cu zi care erau odată situații de rutină. Am dezvoltat această carte lent, cu conștiința propriei mele îmbătrâniri, mai ales după ce părinții mei au murit, când am început să ascult vocile din jurul meu, voci ale persoanelor vârstnice pe care nu le auzisem înainte. Totul este scris în povestiri, de la ireversibilitatea procesului de a deveni invizibil, sentimentul de vinovăție în ceea ce privește părinții și chiar povești care nu sunt ale mele, dar care m-au impresionat profund.

 

Unii ar putea argumenta că nu doar literatura, ci și domeniul educației adulților se ocupă de probleme legate de gen de mult timp. Participarea femeilor sau lipsa acesteia la educația adulților a fost explorată vreme de decenii. Dominanțele privind stilurile de învățare ale femeilor au fost examinate. Au fost în centrul atenției diferite roluri sociale ale femeilor, de la rolul de mamă și soție la rolurile lor profesionale. Au fost sondate atât responsabilitățile lor, cât și consecințele pe care schimbările rolurilor femeilor le-au avut asupra identităților femeilor. Dar rareori au fost examinate identitățile femeilor ca atare, ca fiind ale lor și doar ale lor, nu în raport cu bărbații și cu reacțiile lor în aceleași contexte, deși, așa am văzut înainte, femeile vârstnice ar trebui să știe cine sunt și ar trebui să fie conștiente că pot crește și pot deveni cine simt că pot deveni. Cu toate acestea, studiile privind femeile vârstnice și capitalul de gen pe care acestea îl aduc în educația adulților au fost rareori explorate și luate în considerare pentru dezvoltarea unui program educațional. În plus, femeile vârstnice nu solicită deschis mai multă vizibilitate, ele se adaptează. Identificarea modurilor în care femeile își pot depăși această condiție, în care pot lupta pentru egalitatea de gen și pot deveni conștiente de cine sunt, reprezintă o sarcină fundamentală în dezvoltarea programelor educaționale pentru femeile vârstnice.

 

Concentrându-vă pe situațiile femeilor, veți descoperi că acestea sunt descrise în legătură cu situațiile bărbaților. Și veți descoperi, de asemenea, că adesea datele statistice referitoare la femei lipsesc, astfel încât se poate deduce că analizele, teoriile, cercetările empirice sau practicile sunt doar despre aproximativ jumătate din populație. Pentru a ilustra acest punct, Frederick Gros, un filosof francez, autor al celei mai bine vândute cărți „Filosofia mersului pe jos” susține că mersul pe jos duce la gândire și că mulți mari gânditori din istorie au descris mersul lor ca un proces de gândire (Gros, 2000). El nu menționează nici măcar o singură femeie, iar cititorul se întreabă, pe bună dreptate, de ce nu se regăsesc și femei pe lista marilor gânditori. Lupta pentu echitate între barbate și femei ar fi mai rodnică dacă ar exista date despre ambele categorii.

 

Formatorii din domeniul educației adulților repetă că toate grupurile de vârstnici sunt eterogene, datorită experiențelor lor de viață și a cadrelor de referință atât de diverse. Totuși, ei uită să sublinieze că eterogenitatea persoanelor vârstnice se datorează, de asemenea, și genului lor. Dacă datele privind persoanele vârstnice, în general, nu sunt importante pentru studiile statistice, datele despre female vârstnice par a fi și mai puțin importante. În studiul PIAC, de exemplu, persoanele de peste 65 de ani nu au fost abordate de statele membre, cu excepția Germaniei, care a realizat un studiu suplimentar adresat persoanelor cu vârsta de peste 65 de ani și nevoilor acestora. 

 

Există numeroase abordări ale problemelor femeilor în cercetare și educație, însă cea mai comună dintre ele este abordarea opozițională, bazată pe distincția sexelor biologice, dintre bărbați și femei. Diferențele dintre bărbați și femei sunt adesea prezentate într-un mod dihotomic – femeile se opun bărbaților și invers. Femeile sunt fragile și neputincioase, iar bărbații sunt puternici. Categorizarea genurilor începe devreme în dezvoltare, cu sentimentele că băieții nu ar trebui să își arate emoțiile și că fetele ar trebui să se poarte frumos.

 

Această abordare opozițională a fost intensificată de diferite religii care au analizat și separat rolul femeilor și bărbaților. Femeile și bărbații au avut roluri economice diferite în domeniul producției, reproducerii și consumului. Femeile sunt supuse bărbaților din punct de vedere politic, economic, pedagogic și, practic, în toate modurile în care societatea își reflectă puterea, putere care este, cu puține sau fără excepții, investită în bărbați. Kant, de exemplu, se referă, în „Metafizica Moralei”, la „superioritatea naturală a soțului față de soție în capacitatea sa de a promova interesul comun al gospodăriei” și menționează lipsa capacității tuturor femeilor de a vota (Mosser, Kant și feminismul de Kurt Mosser, Dayton/Ohio).

 

Deoarece bărbații și femeile nu sunt la fel, ei sunt definiți de multe atribute masculine și feminine, care ar trebui recunoscute în educația adulților vârstnici. Femeile și bărbații ar trebui tratați în mod egal. Dar este într-adevăr așa? Diferențele de gen sunt construite și deconstruite. Identitatea bărbaților și a femeilor se formează diferit. Rolul de gen nu este stabil. Dimpotrivă, el este destul de dinamic, depinzând de timp și spațiu, de contextele sociale, politice, istorice și culturale. Cercetători precum Hugo, 1990, Lewis, 1988, Stalker, 2005, Belenky et al. (1986) argumentează faptul că femeile sunt unice, dar absente din cercetările empirice, fiind nevoie să le fie dedicată atenție. Alte cercetări susțin că femeile și bărbații sunt deopotrivă categorii complexe și diverse. Abordarea dihotomică funcționează diferit în contexte diferite. În contexte patriarhale, există o definiție a valorilor, abilităților și acțiunilor bărbaților, iar valorile, abilitățile și acțiunile femeilor sunt deficitar definite și doar în raport cu cele ale bărbaților. Ca urmare, poveștile, experiențele și cunoștințele tuturor femeilor sunt necesare pentru ca ele să își atingă propria emancipare autentică.

Unitatea 2. De ce este necesară o educație diferențiată de gen a adulților vârstnici 

 

Traseul educațional spre egalitatea de gen necesită consolidarea identității femeilor și creșterea nivelului lor de înțelegere asupra propriului gen și rolul de gen. Acesta presupune, de asemenea, încurajarea femeilor să își ia propriile decizii, să conteste stereotipurile cu privire la femeile vârstnice, să oprească discriminarea și să demoleze prejudecățile.

 

Orice tip și format de educație pentru persoanele vârstnice are propria sa tematică, desigur. Dar, în același timp, orice tip și format de educație pentru adulți reprezintă educație pentru abilitare, deoarece toate grupurile de vârstnici și, în special, grupurile de femei vârstnice, tind să fie împinse către periferia societății. Prin urmare, formatorii și mentorii sunt preocupați de atingerea unui nivel mai bun de înțelegere a ceea ce este și ce ar putea fi bătrânețea diferențiată pe gen în societatea europeană contemporană. Formatorii din domeniul educației adulților au nevoie de cunoștințe despre problemele specifice vârstei și, totodată, despre cele specifice genului.  Ei vor dobândi mai întâi o perspectivă teoretică asupra acestor aspecte și vor delimita situațiile în care egalitatea de gen este atinsă sau nu. Aceste teme se vor afla în centrul programelor educaționale pentru femeile vârstnice și vor include dreptul femeilor de a-și explora identitatea, de a nu fi descrise ca fiind mai bune sau mai puțin bune decât bărbații, așa cum este cazul societăților patriarhale. În general, în patriarhate bărbații sunt prezentați ca având abilități și calități mai bune decât femeile. În aceste societăți, femeile există ca soții și mame bune, ca persoane care au grijă de comfortul tuturor, dar ele nu există pentru ele însele. La fel ca și alte grupuri marginalizate social, femeile rareori știu ce ar putea deveni și nu se consideră titulari de drepturi. Valorile lor umane sunt apropiate de valorile europene de bază.

           

Rolurile sociale (un concept care determină identitatea socială a fiecăruia) sunt asumate, lăsate în urmă sau pierdute de-a lungul vieții. Femeile vârstnice și bărbații vârstnici pierd multe roluri, dar își pot asuma unele noi. O creștere a numărului de roluri sociale ale femeilor înseamnă mai multe posibilități pentru creșterea lor personală. Rolurile sociale necesită angajamentul femeilor vârstnice. Cu cât este mai mare angajamentul unei femei vârstnice, cu atât este mai bună capacitatea ei de a învăța, de a fi independentă și activă. Nivelul cunoștințelor și abilităților ei crește, sfera intereselor ei se lărgește și ea devine capabilă să își asume responsabilități mai complexe. O femeie cu mai multe roluri sociale va fi, de asemenea, mai pregătită pentru a se ajuta pe ea și pe ceilalți. Și toate acestea vor genera o identitate de sine pozitivă și bine structurată.

Unitatea 3. Programarea educației pentru femeile vârstnice

 

Formatorii și mentorii cursanților vârstnici nu se pot concentra doar pe subiectele sau temele lor, pe cunoștințele lor teoretice, pe metodele de utilizare etc., ci trebuie să țină cont de faptul că educația persoanelor vârstnice se referă, de asemenea, la emanciparea vârstnicilor, fie ei bărbați sau femei. Cursantele vârstnice ar trebui să-și schimbe atitudinea cu privire la propria persoană, ca femei în vârstă, și cu privire la bătrânețe în general, prin dezvoltarea de puncte de vedere relevante. Educația adulților vârstnici este transformativă atât pentru formatori, cât și pentru cursanți. De asemenea, educația este menită să sensibilizeze publicul larg cu privire la cine sunt femeile vârstnice, cu privire la valorile și drepturile lor, la identitatea și la experiențele lor de gen, pe care le aduc cu sine în procesul de instruire. Pentru a fi transformativă din punct de vedere social, educația persoanelor vârstnice este însoțită de campanii publice.

 

Din diferite motive, femeile vârstnice nu sunt un grup omogen. Există diferențe uriașe în cadrul unui grup și între grupurile de femei vârstnice. Spre exemplu, ele pot fi vârstnici care lucrează, femei vârstnice care se confruntă cu pensionarea sau aflate în etapa post-pensionare, după faza vieții profesionale etc. Prin urmare, atât din punct de vedere individual, cât și al societății, este important să se promoveze activitățile educaționale pentru toate grupurile de femei vârstnice.

 

Programele mai vechi de educație a adulților nu pot fi pur și simplu adaptate la nevoile percepute ale cursanților vârstnici. Acestea trebuie să fie personalizate și, în cea mai mare parte, construite de la zero. Mai exact, schițele de programe sunt construite, obiectivele sunt stabilite și metodele sunt selectate, dar conținutul depinde de nevoile, interesele, dorințele, aspirațiile cursanților. Ele depind de timpul, de spațiul și de mediul cultural. Dar ar trebui, deopotrivă, să existe un set de obiective, mai mult sau mai puțin evidente, centrate pe conținuturi care să le permită cursantelor vârstnice să țină seama de propriile valori și de capitalul de gen, pe care le aduc în procesul de educație. Pentru a ilustra acest punct, într-un grup de cursanți englezi, rolurile de bunici au fost discutate pornind de la o compilație de informații extrase din cercetări. Bunicile au descoperit că trebuie să-și pună sănătatea pe primul plan pentru a nu suferi de sindromul bur-out al bunicilor. Grupul a discutat, de asemenea, povestea Rosei Luxembourg în comparație cu feministele slovene, Danica și Angela Vode. Alte teme incluse au vizat relațiile din familie după pensionare și prejudecățile privind femeile vârstnice. Grupul a vizitat Centrul de Studii pentru Femei din Zagreb și a dezbătut mișcarea „Me Too”. Programa a conținut, deopotrivă, spectacolul „Oldies”, o piesă de teatru slovenă, în care au jucat persoane vârstnice ce nu sunt actori profesioniști, urmat de o discuție critică. Au fost identificate declarațiile jignitoare ale unor politicieni la adresa femeilor și au fost formulate reacții într-o scrisoare colectivă destinată editorului unei reviste. Au fost identificate de către cursanți și discutate apoi stereotipurile despre femeile vârstnice.

 

Cum se concepe un program de educație pentru adulți vârstnici

 

Planificarea implementării și programarea conținutului unui program educațional sunt aspecte necesare pentru a obține coerență între diferitele elemente ale programului. 

(1) În trecut, programarea a fost considerată ca o anticipare a măsurilor necesare a fi luate pentru atingere scopurilor; principala strategie de programare era orientată spre obiective. 

(2) A început o discuție cu participanții cu privire la modul de adaptare a obiectivelor la nevoile lor. Atâta timp cât doar obiectivele erau importante, structura programelor de educație a adulților era clară. 

(3) Mai târziu, a început să aibă loc adaptarea obiectivelor și găsirea echilibrului între seturi de nevoi adesea diametral opuse. 

(4) În trecut, accentul a fost pus pe conținutul și metodele structurate. 

(5) În prezent, accentul a fost mutat pe identificarea nevoilor. 

(6) Un program educațional pentru adulții vârstnici și femeile vârstnice este înțeles ca un proces dinamic care gestionează cunoștințe și abilități, desigur, dar și valori, atitudini față de învățare, impactul circumstanțelor sociale și culturale.

 

Programarea conținuturilor și planificarea livrării nu este un proces liniar, bazat pe o singură metodologie. Dimpotrivă, programarea conținuturilor și planificarea furnizării unui program educațional pentru adulții vârstnici este mai degrabă un proces creativ, inovator (în care învățarea prin încercare și eroare este prezentă). Se utilizează diferite metode, modele și abordări.

Drakulič, S. (2018). Nevidljiva žena i druge priče. Zagreb: Fraktura.

 

Gros, F. (2014). A Philosophy of Walking

 

Hugo, J. M. (1990). Adult education history and the issue of gender: Toward a different history of adult education in America. Adult Education Quarterly 41, 1–16.

 

Johnson-Bailey, J., Cervero, R. (1996). An analysis of the educational narratives of re-entry Black women. Adult Education Quarterly 46(3), 142–157.

 

Kant, I. (2011). Fundamental Principals of the Metaphysics of Morals. Digireads.com Publishing.

 

Lewis, L., ed. (1988). Special Issue: Addressing the Needs of Returning Women. New Directions for Adult and Continuing Education. No. 39. San Francisco, CA: Jossey-Bass.

 

Rubenson, K., ed. (2011). Adult Learning and Education. Oxford: Elsevier.

Activitate

Gerda Taro
1910 - 1937

Pioneer of war photography
Gerda Taro, nee Gerta Pohorylle, was born in Stuttgart and educated in Leipzig, Germany. As she is from a Jewish family, she flees from the Nazis to Paris in 1933. There she lives a bohemian lifestyle with her friend Ruth Cerf and eventually meets Endre Ernő Friedmann, better known today as Robert Capa. Together, they start documenting the Spanish Civil War in 1935, after Gerda had invented their alter egos in order to better sell Endre's and her own pictures. Inspired by their own political convictions, they only take pictures of the the fight of the republican troops against the rebellious franquist troops. Both of them try to be as close to the action as possible - a goal which eventually led to Gerda's death. Despite the fact that her pictures only cover 1 year of the war, her pictures are those that went around the world. Together with Robert Capa and with David Seymour, she developed modern war photography as we know it today during this short period of time. Since she officially was Capa's agent and he sold many of her pictures as his own, it took until the 2000s until people began to recognize her as an artist in her own right rather than only his partner: In 2007, the so-called Mexican Suitcase was found in Mexico City, a suitcase containing thousands of negatives believed lost by Capa, Taro and Seymour. Since then, many photographs originally attributed to Capa are known to have been taken by Gerda. However, during her short life, Taro was well known and when she was killed in 1937 by a tank, - she was only 26 - thousands of people attended her funeral in Paris. The funeral procession, led by Pablo Neruda and Louis Aragon, became a demonstration against fascism.

Marie-Claire Chevalier
1955 - 2022

The one whose trial for illegal abortion changed the law against abortion in France
In 1971, Marie-Claire Chevalier was 16 years old when she became pregnant after being raped by a boy two years older than her in high school. The young woman asked her mother to help her have an abortion. The mother turned to an underground doctor, but her daughter suffered a hemorrhage that forced her to the hospital. Her rapist, arrested for stealing a car, decides to turn her in against his own freedom. She is directly accused, as are four other women, including her mother, because in 1971 the voluntary termination of a pregnancy was illegal in France and punishable by six months to two years in prison. She was then convicted at the Bobigny trial and all were defended by lawyer Gisèle Halimi. Gisèle Halimi made of this trial and of Marie-Claire Chevalier a political symbol for the right to abortion. The case will forever mark French history and symbolize real progress for women's rights. Extremely mediatized, the trial closely followed by many personalities ends on a brilliant victory. Three years later this judgement, things started to move. This event contributed to the adoption of the Veil law and the legalization of abortion in France in 1975.

Having suffered greatly from this trial, she attempted suicide. Then, she chose to return to anonymity by changing her name. At her death, she received tributes from the President of the Republic, Emmanuel Macron and feminist associations.

Maria Lejárraga
1874 – 1974

She was writing and her husband harvesting the glory, fame and money!
Writer, feminist, deputy, polyglot and socialist who opposed to the death penalty and legal prostitution. She advocated for education, work and equal rights for women in Spain. A very open-minded and visionary woman who had to pay a high price imposed by her gender.

María Lejárraga comes from the region of La Rioja from an economically stable middle class family. She was able to receive good education and became a teacher. During her teaching career she discovered her passion for writing. She was very talented and ready to share her ideas and stories with the world. But, that´s where she bumped into a big obstacle. At the beginning of the XX century being a female writer was seen as immoral work, especially for an educator. If she had risked meeting her goals, she could have lost her teaching job. She found a solution to this problem in her marriage by publishing her works under her husband's name. So, she was writing and waiting at home and he was the one receiving praise and applause at the premiers of the plays. Before dying, her husband confirmed the rumours circulating in theatre circles that she was the true author of his works.
continue reading

Maria Lejárraga
1874 – 1974

She was writing and her husband harvesting the glory, fame and money!
Writer, feminist, deputy, polyglot and socialist who opposed to the death penalty and legal prostitution. She advocated for education, work and equal rights for women in Spain. A very open-minded and visionary woman who had to pay a high price imposed by her gender.

María Lejárraga comes from the region of La Rioja from an economically stable middle class family. She was able to receive good education and became a teacher. During her teaching career she discovered her passion for writing. She was very talented and ready to share her ideas and stories with the world. But, that´s where she bumped into a big obstacle. At the beginning of the XX century being a female writer was seen as immoral work, especially for an educator. If she had risked meeting her goals, she could have lost her teaching job. She found a solution to this problem in her marriage by publishing her works under her husband's name. So, she was writing and waiting at home and he was the one receiving praise and applause at the premiers of the plays. Before dying, her husband confirmed the rumours circulating in theatre circles that she was the true author of his works.
continue reading

Maria Lejárraga
1874 – 1974

She was writing and her husband harvesting the glory, fame and money!
Writer, feminist, deputy, polyglot and socialist who opposed to the death penalty and legal prostitution. She advocated for education, work and equal rights for women in Spain. A very open-minded and visionary woman who had to pay a high price imposed by her gender.

María Lejárraga comes from the region of La Rioja from an economically stable middle class family. She was able to receive good education and became a teacher. During her teaching career she discovered her passion for writing. She was very...
continue reading