MODULUL 5

NU-I NICIO RUȘINE CU CORPURILE FEMININE MAI ÎN VÂRSTĂ!

Construcții, reprezentări și percepții ale corpului feminin (mai în vârstă)

Introducere

Modulul oferă o imagine de ansamblu asupra modului în care sunt construite rolurile de gen și identitatea de gen și asupra modului în care acestea influențează reprezentările femeilor vârstnice în mass-media și, eventual, a propriei lor percepție de sine. Construcțiile culturale de vârstă și gen pot avea impact asupra percepției corpului. Ca instrument cultural, mass-media joacă un rol important în transmiterea și amplificarea imaginilor ce pot influența percepțiile corpului îmbătrânit. În consecință, acest modul analizează multiplele moduri în care femeile vârstnice sunt marginalizate în mass-media și modul în care acestea sunt supuse ageismului vizual.

 

Modul pe scurt

Modulul este format din trei unități de învățare, urmate de secțiunile dedicate verificării înțelegerii și referințelor bibliografice.

  • Unitatea 1. Construcția socială și culturală a genului (feminin)
  • Unitatea 2. Imaginea corporală și percepția (de sine)
  • Unitatea 3. Reprezentări ale corpului feminin (îmbătrânit) în mass-media: ageismul vizual și dubla marginalizare a femeilor vârstnice
  • Verifică-ți înțelegerea. Următoarele afirmații sunt adevărate sau false?
  • Referinţe bibliografice

Unitatea 1. Construcția socială și culturală a genului (feminin)

 

După cum s-a discutat deja în alte capitole, societatea atribuie anumite roluri sociale genurilor, bazându-se pe sexul biologic al fiecăruia. În majoritatea societăților, acesta este un sistem binar de „bărbat” și „femeie”. Persoanele care nu se identifică cu genul atribuit lor sau care nu reușesc să se încadreze în aceste categorii sunt descrise ca „non-binare” sau „gen-ciudat”.

 

Rolurile de gen implică anumite așteptări cu privire la ceea ce este un comportament adecvat și acceptabil pentru un bărbat sau pentru o femeie. Sau, după cum afirmă Institutul European pentru Egalitatea de Gen, rolurile de gen sunt „norme sociale și comportamentale care, într-o anumită cultură, sunt în mare măsură considerate adecvate din punct de vedere social pentru persoanele de un anumit sex” (Roluri de gen, 2021). Exemple pentru modul în care genurile sau rolurile de gen influențează comportamentul sunt îmbrăcămintea, ocupațiile profesionale și sarcinile privind îngrijirea copiilor.


Identitatea de gen, pe de altă parte, descrie modul în care o persoană se identifică pe sine în termeni de gen. „Feminitatea” oferă o descriere culturală a ceea ce înseamnă să fii femeie, care poate varia foarte mult de concepțiile și ideile unui individ. Cu toate acestea, rolurile culturale de gen pot influența, de asemenea, o persoană la nivel subconștient, astfel încât aceasta să nu fie neapărat conștientă de ele. Reprezentările femeilor în mass-media, atât fictive, cât și non-fictive, nu numai că sunt influențate de aceste concepții culturale, dar, la rândul lor, le pot influența pe acestea într-o mare măsură. Prin urmare, vizibilitatea contează: reprezentările vizuale ale diversității feminine sunt un pas important către egalitatea de gen.

Unitatea 2. Imaginea corporală și percepția (de sine)

 

Rolurile de gen sunt indisolubil legate de reprezentările și percepțiile corporale. Normele sociale nu dictează doar comportamentul, ci și ceea ce constituie un corp „acceptabil”. În general, în societățile occidentale, tineretul este preferat vârstei înaintate – atât în cazul bărbaților, cât și în cazul femeilor. Cu toate acestea, există un dublu standard pentru îmbătrânire: cercetătorii au descoperit că în toate grupele de vârstă, atât bărbații, cât și femeile sunt percepuți ca fiind mai puțin atractivi pe măsură ce avansează în vârstă, dar nu în aceeași măsură. Femeile sunt, de asemenea, văzute ca fiind mai puțin feminine pe măsură ce îmbătrânesc, în timp ce masculinitatea bărbaților vârstnici este percepută ca neschimbată (Deuisch et al. ). De asemenea, femeile sunt percepute ca fiind vârstnice mai devreme decât bărbații. Totuși, în funcție de context, femeile vârstnice ar putea fi percepute mai favorabil decât bărbații vârstnici în raport cu rolurile de gen tradiționale, cum sunt cele de îngrijitoare, educatoare sau cele care se derulează, în general, în contexte sociale care necesită o anumită căldură emoțională (Kornadt et al., 2013, p. np.).

 

Construcțiile culturale de vârstă și gen pot influența imaginea corporală individuală, modul în care cineva își vede și își percepe propriul corp. Deoarece îmbătrânirea în multe privințe este priviră ca un proces negativ (de exemplu, femeile devin mai puțin atractive odată cu vârsta, dar ar trebui să fie atractive – și, prin urmare, tinere – în funcție de stereotipia rolului lor de gen), imaginea corporală se poate schimba negativ pentru femeile vârstnice. O formă extremă a acestui fenomen este gerontofobia, o teamă puternică de a îmbătrâni. Dar chiar dacă o persoană nu experimentează gerontofobia, mulți oameni sunt supuși ageismului (discriminării pe criteriul vârstei). În timp ce ageismul poate îmbrăca multe forme și se poate manifesta pe diferite niveluri, în ceea ce privește imaginea corporală, el apare adesea ca o presiune pentru a respecta standardele (imposibile) de frumusețe chiar și la vârste avansate și în forma stereotipurilor privind persoanele vârstnice (Rocha & Terra, 2014, pp. 258-259).


În timp ce bărbații și femeile, deopotrivă, trebuie să facă față provocărilor îmbătrânirii și schimbării corpurilor, femeile sunt afectate în mai mare măsură de această presiune. Acest aspect este important, deoarece imaginea negativă asupra propriului corp poate avea un impact negativ asupra sănătății mentale și fizice, precum și asupra stării de bine a persoanei. O reprezentare vizuală mai diversă a femeilor de toate vârstele ar putea ajuta.

Unitatea 3. Reprezentări ale corpului feminin (îmbătrânit) în mass-media: ageismul vizual și dubla marginalizare a femeilor vârstnice

 

În general vorbind, mass-media scoate în prim plan mai des bărbați decât femei. În filme, de exemplu, bărbații au roluri mai mari și mai semnificative, mai mult timp de dialog la dispoziția lor. Aspectul lor fizic este mai puțin relevant. Chiar și după debutul mișcării „Me Too”, surprinzător de puține filme trec testul Bechdel, care întreabă dacă un film prezintă cel puțin două femei, al căror nume este prezentat și care vorbesc între ele despre altceva decât despre un bărbat.

 

Când vine vorba despre reprezentarea femeilor vârstnice, situația este și mai problematică. În primul rând, există o diferență de vârstă în distribuție: în timp ce actorii de sex masculin pot fi distribuiți cu ușurință când au 40-50 de ani în roluri principale atractive, femeile de peste 40 de ani sunt rareori văzute în roluri majore sau măcar distribuite pe ecran (Butter, 2015). Corpurile femeilor mai tinere sunt reprezentate ca atractive, în timp ce corpurile feminine îmbătrânite devin practic invizibile. Acest fapt conduce la impresia că persoanele vârstnice și mai ales femeile vârstnice nu sunt suficient de demne sau suficient de interesante pentru a apărea pe ecran. Cercetătoarea suedeză în domeniul mass-media, Maria Edström, numește acest fenomen o „anihilare simbolică” a femeilor vârstnice.

 

În general, vârsta este descrisă ca negativă în mass-media. Persoanele vârstnice sunt reprezentate ca o povară pentru societate. Sănătatea lor se deteriorează, competențele lor se diminuează. Edström susține că în publicitatea TV apar imagini pozitive, cum ar fi „bunicul perfect”, „aventurosul bătrânel” sau „productivul bătrâior”, dar punctează că aceste „idei de îmbătrânire de succes și portretele mai pozitive pot fi problematice”, deoarece generează o presiune și mai mare pentru a se conforma așteptărilor societății.

 

Atât bărbații, cât și femeile se află de la o vârstă fragedă sub presiunea culturală, de a se conforma rolurilor de gen. Cu toate acestea, odată cu înaintarea în vârstă, limitările acestor roluri de gen cresc odată cu invizibilitatea femeilor vârstnice în mass-media: femeile vârstnice sunt marginalizate în mass-media pentru că sunt femei și pentru că sunt (mai) în vârstă. Femeile care aparțin deopotrivă și altor grupuri marginalizate (PoC, cu dizabilități, minorități religioase etc.) sunt și mai puțin vizibile. Reprezentarea în mass-media – nu numai în filme, ci și la TV, în reclame, literatură și artă – are o influență majoră asupra modului în care este percepută o persoană și asupra modului în care o persoană se percepe pe sine.

 

Dacă sunt reprezentate, femeile vârstnice sunt adesea stereotipizate ca „mama autoritară care controlează”, „buna gospodină” sau „femeia-vrăjitoare bătrână” care caută să fie mereu tânără prin promiscuitate. Aceste stereotipuri întăresc impresia că femeile vârstnice au o valoare mai mică pentru societate, deoarece au devenit mai puțin productive sau dăunează stabilității sistemului (tânăr și masculin). Deși există o serie de personaje feminine mai în vârstă pe ecran, care sunt descrise ca femei independente, de succes, active sexual, rareori aceste reprezentări depășesc de fapt stereotipurile existente: femeile sunt încă în cea mai mare parte relevante în sfera privată, în calitate de matroane, supuse privirii masculine ca fiind atractive din punct de vedere sexual în ciuda vârstei lor sau în lumea profesională, văzute ca fiind o amenințare la adresa instituției dominate de bărbați (Chrisler 2007, 170-71).

 

Dar de ce este relevant acest lucru? Reprezentarea în mass-media (filme TV, publicitate, literatură și artă) are o influență majoră asupra percepției și auto-percepției unei persoane. Redarea pe ecran a femeilor vârstnice ca fiind invizibile, neplăcute și indezirabile va influența modul în care femeile vârstnice sunt sau nu sunt văzute în afara ecranului. Prin urmare, este important să ne implicăm critic în reprezentările femeilor vârstnice și să încurajăm o portretizare mai diversă a vârstei, a rolurilor de gen și a feminității. Dacă doriți să vă îmbunătățiți propria imagine corporală și percepția de sine, puteți face un efort conștient pentru a elimina stereotipurile. Încercați să găsiți reprezentări mai realiste ale persoanelor vârstnice și să puneți la îndoială trendul mass-mediei de a reprezenta femeile vârstnice. Rețineți că ceea ce vi se prezintă nu este neapărat și ceea ce ar trebui să înțelegeți ca fiind „normal”: îmbătrânirea este la fel de individuală ca și corpurile și personalitățile noastre.

Butter, S. (2015, 12 noiembrie). Mind the movie age gap: Hollywood has a habit of casting leading older men with 20-something women. Evening Standard. Accesat: https://www.standard.co.uk/lifestyle/london-life/mind-the-movie-age-gap-hollywood-has-a-habit-of-casting-leading-older-men-with-20something-women-a3111701.html

 

Chrisler, J.C. (2007). ”Body Image Issues of Women Over 50”. In V. Muhlbauer & J. C. Chrisler (Eds.), Women Over 50: Psychological Perspectives, p. 6–25. Springer US. Accesat: https://link.springer.com/chapter/10.1007%2F978-0-387-46341-4_2

 

Deuisch, F.M., et al. (1986). ”Is There a Double Standard of Aging?”. In Journal of Applied Social Psychology, 16(9), p. 771–785. Accesat: https://doi.org/10.1111/j.1559-1816.1986.tb01167.x

 

Edström, M. (2018). ”Visibility Patterns of Gendered Ageism in the Media Buzz: A Study of the Representation of Gender and Age over Three Decades”. Feminist Media Studies, 18(1), p. 77–93. Accesat: https://www.tandfonline.com/doi/full/10.1080/14680777.2018.1409989

 

European Institute for Gender Equality. (2013). Review of the Implementation of the Beijing Platform for Action in the EU Member States: Women and the Media: Advancing Gender Equality in Decision Making in Media Organisations: Report. Publications Office. Accesat:  https://op.europa.eu/en/publication-detail/-/publication/b2197e33-02dc-4c92-80bc-917417dc7b31/language-en

 

Kornadt, A. E., et al. (2013). ”Multiple Standards of Aging: Gender-specific Age Stereotypes in Different Life Domains”. European Journal of Ageing, 10(4), p. 335–344. https://link.springer.com/article/10.1007%2F10433-013-0281-9

 

Rocha, L.M., Terra, N. (2014). ”Body Image in Older Adults: A Review”. Scientia Medica, 23(4), 255. Accesat:https://revistaseletronicas.pucrs.br/ojs/index.php/scientiamedica/article/view/1980-6108.2013.4.15357

Activitate

Lorem Ipsum

Lorem ipsum

Lorem ipsum dolor sit amet consectetur adipiscing elit dolorLorem ipsum dolor sit amet consectetur adipiscing elit dolorLorem ipsum dolor sit amet consectetur adipiscing elit dolorLorem ipsum dolor sit amet consectetur adipiscing elit dolorLorem ipsum dolor sit amet consectetur adipiscing elit dolorLorem ipsum dolor sit amet consectetur adipiscing elit dolorLorem ipsum dolor sit amet consectetur adipiscing elit dolorLorem ipsum dolor sit amet consectetur adipiscing elit dolorLorem ipsum dolor sit amet consectetur adipiscing elit dolor