MODULUL 2

LUNGUL MARȘ CĂTRE DREPTURI, EGALITATE ȘI VALORI EUROPENE

Istoria femeilor din țările europene: măsuri luate de femei și bărbați în întreaga Europă pentru a transforma femeile în titulari de drepturi. Cum se reflectă în general influența democrației, a libertății și a valorilor europene fundamentale asupra femeilor și vieții acestora?

Introducere

Acest modul se referă la poziția anterioară și actuală a femeilor în societate și la dezvoltarea lentă a drepturilor femeilor până la momentul în care acestea au devenit titulare de drepturi în societățile europene moderne. Drepturile femeilor nu sunt garantate. Dimpotrivă, sunt necesare eforturi ale femeilor împuternicite pentru a le proteja.

 

Modul pe scurt

Modulul este format din trei unități de învățare, urmate de secțiunile dedicate verificării înțelegerii și referințelor bibliografice.

  • Unitatea 1. Rolurile sociale ale femeilor în trecut și prezent
  • Unitatea 2. Lungul marș către drepturile femeilor și egalitatea de gen în statele membre ale Uniunii Europene
  • Unitatea 3. Drepturile femeilor, egalitatea de gen și valorile europene
  • Verifică-ți înțelegerea. Următoarele afirmații sunt adevărate sau false?
  • Referinţe bibliografice

Unitatea 1. Rolurile sociale ale femeilor în trecut și prezent

 

Deoarece femeile reprezintă jumătate din populația planetei noastre, nu putem ignora pur și simplu rolul lor în formarea istoriei lumii. De la începutul omenirii, femeile au trebuit să depășească multe obstacole pentru a-și putea schimba condiția de „mamă” și pentru a li se permite să participe în societate împreună cu bărbații.

 

Din perioada preistorică până în perioada modernă, societatea s-a așteptat ca femeile să fie în primul rând gospodine și mame. Principalele lor îndatoriri erau să procreeze și să se asigure că familia era bine hrănită și îngrijită și că gospodăria lor era condusă corespunzător.

 

Revoluția din 1789 din Europa dă naștere unei noi tehnologii care necesită mai multe mâini în fabrici. Femeile încep să participe în aceeși măsură cu bărbații la munca industrială, deși primesc salarii mai mici decât aceștia.

 

La sfârșitul secolului al XIX-lea femeile au început să se înscrie la studii universitare și să lucreze în anumite sectoare. Înainte de asta, o femeie căsătorită care muncea nu era privită cu ochi buni. Principala ei îndatorire era să aibă grijă de soțul și copiii ei.

 

Revoluția industrială și industriile de război aveau nevoie de mai multe mâini. În timpul războiului a existat un deficit de muncă masculină, iar femeile au înlocuit bărbații la locurile de muncă. În consecință, noul lor rol în fabrici a fost acceptat social, chiar dacă erau căsătorite.

 

Începând cu secolul al XIX-lea s-a simțit o schimbare de valori și a început o nouă eră de rebeliune față de tradiție, familie și religie. În secolul al XX-lea societatea a recunoscut drepturile egale ale femeilor în comparație cu drepturile bărbaților.

 

Astăzi, rolurile femeilor s-au schimbat drastic. Practic nu există nicio profesie care să nu fie accesibilă atât bărbaților, cât și femeilor. Atât unii, cât și ceilalați pot fi asistenți medicali, prim miniștri, președinți, soldați, profesori, astronauți, artiști, actori, informaticieni, medici etc. Cu toate acestea, știm deopotrivă faptul că, în unele domenii, femeile sunt slab reprezentate. Unele profesii sunt încă dominate de bărbați, inclusiv anumite domenii ale științei, tehnologiei, ingineriei, matematicii și medicinei în unele țări. Nu numai că femeile sunt mai puțin reprezentate în unele domenii de muncă, ci sunt și plătite mai puțin pentru a face aceeași muncă și pentru a ocupa aceeași poziție ca omologii lor de sex masculin.

 

Deși rolurile femeilor s-au schimbat în ultimii 100-300 de ani, unele aspecte ale vieții lor au rămas aceleași. Pentru multe femei, a lucra în afara casei înseamnă a avea două locuri de muncă cu normă întreagă – unul la locul de muncă și celălalt acasă. În general, femeile sunt cele care au grijă de casa lor și de restul membrilor familiei. Ele fac comisioanele și plătesc facturile, ele planifică evenimentele școlare și excursiile.

 

Când vine vorba despre femei vârstnice, rolul lor poate fi redus din nou la a fi menajere, bunici și sprijin emoțional pentru soții lor, precum și la a fi îngrijitorii altor membri ai familiei (nepoții, de exemplu). A fi bătrân este adesea o provocare în multe țări din vestul și estul UE, deoarece persoanele vârstnice sunt privite de sus și considerate o povară socială pentru alte generații.

 

Cu toate acestea, bătrânețea nu reprezintă o piedică pentru ca vârstnicii să continue să fie fundamentul solid și de netăgăduit al societății noastre. Dacă suntem dispuși să ascultăm și să învățăm, vom înțelege că importanța lor depășește rolul lor de bunici. Corpurile lor pot fi mai fragile, dar experiența lor poate fi un ocean de înțelepciune care poate ghida generațiile mai tinere. Vârstnicii sunt esențiali pentru transmiterea valorilor culturale către descendenți. Ei sunt gardienii patrimoniului cultural și social.

Unitatea 2. Lungul marș către drepturile femeilor și egalitatea de gen în statele membre ale Uniunii Europene

 

De-a lungul secolelor, femeile s-au luptat să aibă drepturi egale cu cele ale bărbaților. Indiferent că ele s-au considerat feministe sau nu, femeile și acțiunile lor au fost esențiale pentru modelarea mișcărilor feministe.

 

În timpul Revoluției Franceze, femeile europene au început să arboreze steagul cererii egalității sociale și au mărșăluit la Versailles sub sloganul „Libertate, egalitate și fraternitate”.

 

În acei ani, au fost modelate primele revendicări pentru drepturile politice ale femeilor, menite să impună femeile ca cetățeni. O realizare importantă a fost Declarația Drepturilor Femeilor și Cetățenilor, scrisă de Olympe de Gouges în 1791. Acesta este unul dintre primele documente istorice care apără drepturile egale sau egalitate juridică și dreptul femeilor de a vota.

 

Femeile doreau să participe la chestiuni de stat, la crearea legilor la care până mai înainte au fost doar supuse. Mișcarea sufragetelor a apărut cu Flora Tristán în frunte. Grupurile feministe din mișcarea muncitorească au fost influențate de „Originea familiei, proprietății private și a statului” scrisă de Friedrich Engels în 1884. Unele dintre ele au creat asociații și, la scurt timp după aceea, au aderat la mișcările sufragetelor de la nivel național și internațional. După crearea unei federații în Statele Unite ale Americii în 1890 a urmat înființarea organizațiilor National Union of Women’s Suffrage Societies în Marea Britanie în 1897, Deutscher Verein für Frauenstimmrecht în Germania în 1902 și l'Union française pour le suffrage des femmes în Franța în 1909. Aceste organizații au fost membre ale Alianței Internaționale pentru Votul Femeilor, fondată la Berlin în 1904, care a fost o mișcare auto-proclamată pentru apărarea drepturilor omului. 

 

După decenii de luptă și lobby, femeile și-au obținut dreptul de vot în diferite state europene în secolul XX.        

 

Deși dreptul de vot fusese deja acordat femeilor din mai multe state americane încă din 1869, Finlanda a fost primul stat care a implementat cu adevărat acest drept, în 1906, printr-o reformă care a înființat un parlament ales prin vot universal. A fost urmată de Norvegia în 1907, apoi de Danemarca și Islanda în 1915. Primul Război Mondial a creat condițiile care au permis introducerea dreptului de vot în mai multe țări: Rusia în 1917 (după revoluție), Letonia, Estonia, Polonia, Regatul Unit (în special cu restricții de vârstă până în 1928), Germania și Austria (după răsturnarea monarhiilor și înființarea republicilor) în 1918, urmate de Olanda și Luxemburg în 1920. În Spania, a doua republică nou-înființată a acordat femeilor dreptul de vot în 1931. În 1929 România acordă drept de vot limitat femeilor. Femeile franceze au primit acest drept în aprilie 1944, în conformitate cu dorința generalului de Gaulle. Femeile din Italia și Slovenia (Slovenia ca parte a Fostei Federații Iugoslave) au obținut dreptul de vot în 1945. Grecia a trebuit să aștepte înființarea unei monarhii parlamentare pentru ca votul să devină universal în Constituția din 1952.

 

Această perioadă postbelică s-a distins prin începutul așa-numitului nou feminism și a fost marcată de numele lui Simone De Beauvoir și a lui Betty Friedan. În acele vremuri se vorbea deja despre patriarhat, despre egalitatea dintre bărbați și femei și despre drepturile femeilor asupra trupurile lor. Simone De Beauvoir a publicat „Al doilea sex” în 1949, în care și-a subliniat dictonul: Cineva nu se naște femeie, ci devine femeie. 

 

Apoi, în anii '70, va fi urmată de Kate Millet. Nu există nici o diferență intelectuală și emoțională între sexe. Psihologul american Betty Friedan a denunțat în „Mistica feminității” că stereotipul masculin impus femeilor în anii ‘50 a dus la autodistrugere.

 

În acest stadiu apare Teoria Ciudată, care respinge clasificarea indivizilor în categorii universale și fixe. Identitatea sexuală este acum produsul unei construcții culturale și nu face parte dintr-un determinism biologic, devenind gen.


Astăzi, există multe mișcări ale femeilor care încearcă să se rupă de viziunile unice și unificatoare asupra genului. Acestea promovează diversitatea lor bazată pe muncă. De fapt, activitatea lor comună a avut deja unele roade, iar femei de pe toate continentele au implementat diferite strategii de acțiune prin intermediul Organizației Națiunilor Unite, al organizațiilor nonguvernamentale sau al asociațiilor. În 1995, în timpul celei de-a patra Conferințe Mondiale privind Femeile, au fost convenite o serie de angajamente fără precedent și drepturile femeilor au fost recunoscute ca drepturi ale omului. La mai mult de douăzeci de ani de la adoptarea Declarației de la Beijing și a Platformei de acțiune, nicio țară nu a atins încă egalitatea de gen, iar discriminarea împotriva femeilor persistă încă. Din acest motiv, mișcările feministe din întreaga lume continuă să lupte pentru a îmbunătăți condițiile sociale și de viață ale femeilor.

Unitatea 3. Drepturile femeilor, egalitatea de gen și valorile europene

 

Egalitatea de gen „nu înseamnă că femeile și bărbații vor deveni la fel, ci că drepturile, responsabilitățile și oportunitățile femeilor și bărbaților nu vor depinde dacă se nasc bărbați sau femei.” (UN Women, Entitatea Națiunilor Unite pentru Egalitatea de Gen și Abilitarea Femeilor).

 

În conformitate cu articolul 2 din Tratatul privind Uniunea Europeană (TUE), valorile fondatoare ale UE sunt „demnitatea umană, libertatea, democrația, egalitatea, statul de drept și respectul pentru drepturile omului, inclusiv pentru drepturile persoanelor care aparțin minorităților”. A face parte din Uniunea Europeană înseamnă a împărtăși și a apăra valorile sale fundamentale.

 

Principiul egalității între femei și bărbați stă la baza tuturor politicilor europene, precum și la baza integrării europene. Acest principiu se aplică tuturor domeniilor. Deși inegalitățile există încă, UE a înregistrat progrese semnificative:

  • legislația privind egalitatea de tratament;
  • integrarea perspectivei de gen în toate celelalte politici;
  • măsuri specifice pentru promovarea femeilor.

 

Comisia Europeană a elaborat strategia UE privind egalitatea de gen cu obiective de politică și acțiuni pentru a înregistra progrese semnificative în direcția unei Europe egale pentru bărbați și femei până în 2025.

 

Obiectivele-cheie sunt încetarea violenței de gen; contestarea stereotipurilor de gen; eliminarea diferențelor de gen pe piața muncii; obținerea unei participări egale în diferite sectoare ale economiei; abordarea diferențelor de remunerare și de pensii între femei și bărbați; eliminarea diferențelor de gen privind serviciile de îngrijire și realizarea echilibrului de gen în procesul decizional și politic.

 

În pofida provocărilor generate de criza COVID-19, Comisia Europeană a depus eforturi semnificative pentru a implementa Strategia privind egalitatea de gen în ultimul an. Aceasta și-a consolidat lupta împotriva violenței de gen. În iunie 2020 a fost publicată prima strategie a UE privind drepturile victimelor, iar în februarie 2021 a fost lansată o consultare publică privind o nouă inițiativă legislativă pentru a sprijini mai bine victimele și a urmări penal autorii violenței de gen. Comisia a adoptat Actul Serviciilor Digitale în decembrie 2020, care clarifică responsabilitățile platformelor online, contribuind astfel la siguranța femeilor pe internet. Odată cu adoptarea propunerii directivei de consolidare a principiului egalității de remunerare prin mecanisme de transparență salarială și de asigurare a respectării legislației la începutul lunii martie 2021, Comisia Europeană a făcut un pas major pentru a îmbunătăți respectarea dreptului la remunerare egală și pentru a combate discriminarea salarială. Tot la începutul lunii martie 2021, Comisia Europeană a adoptat un plan de acțiune pentru punerea în aplicare a Pilonului European al Drepturilor Sociale, care pune în centrul său egalitatea de gen și stabilește, printre altele, obiective ambițioase pentru participarea femeilor pe piața muncii și pentru furnizarea de educație și îngrijire copiilor preșcolari, aspect foarte important în acest context. În 2020, au fost anunțate o serie de acțiuni pentru a se asigura că fetele și tinerele femei participă în mod egal la studiile TIC și își dezvoltă competențele digitale.

 

Nu există nicio îndoială că s-au făcut progrese uriașe în ultimele secole în ceea ce privește drepturile și egalitatea femeilor. Cu toate acestea, strategia în sine, împreună cu obiectivele sale, ne reamintesc că mai sunt multe de făcut pentru a realiza adevărata egalitate de gen.

 

Pentru a reduce decalajul de gen prezent în toate societățile, trebuie să începem să scăpăm de segregarea de gen încă din copilărie.

Documentarul Anon: Women in History (21 iulie 2017). [Video]. Accesat: https://www.youtube.com/watch?v=zU9eaxjEgko

 

Briatte, A.L. (6 iunie 2020). Women’s right to vote [Articol]. Accesat: https://ehne.fr/en/encyclopedia/themes/gender-and-europe/gender-citizenship-in-europe/women%E2%80%99s-right-vote

 

CEDREAC (aprilie 2013). Curso Mujer y Medio Ambiente: conflictos, oportunidades y retos [Curs PP]. Accesat: https://cima.cantabria.es/documents/5710649/5729124/Mujer_historia.pdf/601eb1ed-1752-4ea3-5374-64abf5298254?t=1512481342680

 

Gamba Susana (2008). Feminismo: historia y corrientes [Articol]. Accesat: http://www.mujeresenred.net/spip.php?article1397  

 

Joshua J. Mark (18 martie 2019). Women in the Middle Ages [Articol]. Accesat: https://www.ancient.eu/article/1345/women-in-the-middle-ages/

 

McKeowen, M. (25 iunie 2018). Women through History: Women's Experience Through the Ages [Articol]. Accesat: https://owlcation.com/humanities/Women-Through-History

 

Rubio-Martín, R. (3 aprilie 2014). The achievement of female suffrage in Europe: on women’s citizenship. [Articol]. Accesat: 

https://academic.oup.com/icon/article/12/1/4/628588

https://ec.europa.eu/component-library/eu/about/eu-values/

https://perception.org/research/implicit-bias/

https://ec.europa.eu/info/policies/justice-and-fundamental-rights/gender-equality/gender-equality-strategy_en

Activitate

Gerda Taro
1910 - 1937

Pioneer of war photography
Gerda Taro, nee Gerta Pohorylle, was born in Stuttgart and educated in Leipzig, Germany. As she is from a Jewish family, she flees from the Nazis to Paris in 1933. There she lives a bohemian lifestyle with her friend Ruth Cerf and eventually meets Endre Ernő Friedmann, better known today as Robert Capa. Together, they start documenting the Spanish Civil War in 1935, after Gerda had invented their alter egos in order to better sell Endre's and her own pictures. Inspired by their own political convictions, they only take pictures of the the fight of the republican troops against the rebellious franquist troops. Both of them try to be as close to the action as possible - a goal which eventually led to Gerda's death. Despite the fact that her pictures only cover 1 year of the war, her pictures are those that went around the world. Together with Robert Capa and with David Seymour, she developed modern war photography as we know it today during this short period of time. Since she officially was Capa's agent and he sold many of her pictures as his own, it took until the 2000s until people began to recognize her as an artist in her own right rather than only his partner: In 2007, the so-called Mexican Suitcase was found in Mexico City, a suitcase containing thousands of negatives believed lost by Capa, Taro and Seymour. Since then, many photographs originally attributed to Capa are known to have been taken by Gerda. However, during her short life, Taro was well known and when she was killed in 1937 by a tank, - she was only 26 - thousands of people attended her funeral in Paris. The funeral procession, led by Pablo Neruda and Louis Aragon, became a demonstration against fascism.

Marie-Claire Chevalier
1955 - 2022

The one whose trial for illegal abortion changed the law against abortion in France
In 1971, Marie-Claire Chevalier was 16 years old when she became pregnant after being raped by a boy two years older than her in high school. The young woman asked her mother to help her have an abortion. The mother turned to an underground doctor, but her daughter suffered a hemorrhage that forced her to the hospital. Her rapist, arrested for stealing a car, decides to turn her in against his own freedom. She is directly accused, as are four other women, including her mother, because in 1971 the voluntary termination of a pregnancy was illegal in France and punishable by six months to two years in prison. She was then convicted at the Bobigny trial and all were defended by lawyer Gisèle Halimi. Gisèle Halimi made of this trial and of Marie-Claire Chevalier a political symbol for the right to abortion. The case will forever mark French history and symbolize real progress for women's rights. Extremely mediatized, the trial closely followed by many personalities ends on a brilliant victory. Three years later this judgement, things started to move. This event contributed to the adoption of the Veil law and the legalization of abortion in France in 1975.

Having suffered greatly from this trial, she attempted suicide. Then, she chose to return to anonymity by changing her name. At her death, she received tributes from the President of the Republic, Emmanuel Macron and feminist associations.

Maria Lejárraga
1874 – 1974

She was writing and her husband harvesting the glory, fame and money!
Writer, feminist, deputy, polyglot and socialist who opposed to the death penalty and legal prostitution. She advocated for education, work and equal rights for women in Spain. A very open-minded and visionary woman who had to pay a high price imposed by her gender.

María Lejárraga comes from the region of La Rioja from an economically stable middle class family. She was able to receive good education and became a teacher. During her teaching career she discovered her passion for writing. She was very talented and ready to share her ideas and stories with the world. But, that´s where she bumped into a big obstacle. At the beginning of the XX century being a female writer was seen as immoral work, especially for an educator. If she had risked meeting her goals, she could have lost her teaching job. She found a solution to this problem in her marriage by publishing her works under her husband's name. So, she was writing and waiting at home and he was the one receiving praise and applause at the premiers of the plays. Before dying, her husband confirmed the rumours circulating in theatre circles that she was the true author of his works.
continue reading

Maria Lejárraga
1874 – 1974

She was writing and her husband harvesting the glory, fame and money!
Writer, feminist, deputy, polyglot and socialist who opposed to the death penalty and legal prostitution. She advocated for education, work and equal rights for women in Spain. A very open-minded and visionary woman who had to pay a high price imposed by her gender.

María Lejárraga comes from the region of La Rioja from an economically stable middle class family. She was able to receive good education and became a teacher. During her teaching career she discovered her passion for writing. She was very talented and ready to share her ideas and stories with the world. But, that´s where she bumped into a big obstacle. At the beginning of the XX century being a female writer was seen as immoral work, especially for an educator. If she had risked meeting her goals, she could have lost her teaching job. She found a solution to this problem in her marriage by publishing her works under her husband's name. So, she was writing and waiting at home and he was the one receiving praise and applause at the premiers of the plays. Before dying, her husband confirmed the rumours circulating in theatre circles that she was the true author of his works.
continue reading

Maria Lejárraga
1874 – 1974

She was writing and her husband harvesting the glory, fame and money!
Writer, feminist, deputy, polyglot and socialist who opposed to the death penalty and legal prostitution. She advocated for education, work and equal rights for women in Spain. A very open-minded and visionary woman who had to pay a high price imposed by her gender.

María Lejárraga comes from the region of La Rioja from an economically stable middle class family. She was able to receive good education and became a teacher. During her teaching career she discovered her passion for writing. She was very...
continue reading