Unitatea 2. Contribuția educației adulților la participarea socială și la activismul femeilor

În ciuda pașilor făcuți pe drumul echității de gen de-a lungul anilor, femeile sunt încă considerate a fi o categorie vulnerabilă. Ca și în cazul persoanelor vârstnice, femeile sunt predispuse la o serie de stereotipuri care le împiedică să fie complet angajate social și politic. Cu cât aceste două criterii se împletesc mai mult, cu atât este mai dificil pentru femeile vârstnice să-și aducă contribuția în comunitate.

Participarea socială este definită ca implicarea unui individ în activități care asigură interacțiunea cu alți membri ai societății sau cu comunitatea din afara mediului familial sau de acasă (Aroogh, Shahboulaghi, 2020). Participarea socială se bazează pe relații sociale și implică acțiuni prin care resursele personale sunt partajate cu ceilalți. În funcție de tipul de resurse personale partajate, pot exista trei tipuri de participare socială (Aroogh, Shahboulaghi, 2020):

• participare socială comunitară/ colectivă – activitățile sunt împărțite între membrii unui grup, iar timpul e principal resursă implicate în partajare;

• participare socială productivă – implică furnizarea de servicii sau produse către ceilalți, iar principalele resurse partajate sunt abilitățile și competențele;
• participarea socială politică – implică luarea deciziilor cu privire la grupurile sociale; la acest tip de participare socială se poate face, de asemenea, referire ca fiind activism social , deoarece implică eforturi îndreptate spre a face schimbări politice sau sociale.

Competența socială și civică este fundamentală pentru fiecare persoană dintr-o societate bazată pe cunoaștere și se exprimă prin capacitatea unei persoane de a participa eficient și constructiv la viața socială și profesională și de a se implica activ în societăți din ce în ce mai diverse (Brand, Schmidt-Behlau, 2019). Deci, întrebarea este: cum încurajăm femeile în general și în special femeile vârstnice pentru participarea socială comunitară și politică? Rezultatele cercetării mai multor studii de caz sugerează că programele de educație a adulților joacă un rol esențial în modul în care cursanții adulți, fie ei tineri sau mai în vârstă, fie bărbați sau fie femei, înțeleg și experimentează participarea socială activă (Brand, Schmidt-Behlau, 2019). Astfel, cheia pentru implicarea femeilor, inclusiv a femeilor vârstnice, în participarea socială și cetățenia activă este aceea de a le ajuta:

• să își cunoască propriile resurse și modul în care să le folosească mai bine;
• să se simtă împuternicite să acționeze în numele credințelor lor;
• să simtă că vocea și opiniile lor contează;
• să înțeleagă principiile societății civile și ale schimbării sociale;
• să-și găsească motivația față de o cauză și să-și modeleze propria voce.

Pentru a atinge toate aceste obiective, programele de educație a adulților – adică toate formele de învățare asumate de persoanele mature – menite să declanșeze participarea socială și activismul femeilor ar trebui să se concentreze pe trei dimensiuni-cheie (DGR-CE, 2003):

• capacitate – dezvoltarea unui sentiment de influență, de competență și a abilității de a induce schimbarea;
• responsabilitate – asumarea responsabilității pentru o anumită problemă socială, structurarea unei reacții și gestionarea unei provocări;
• identitate – formarea identității personale, dezvoltarea convingerilor, opiniilor, ideilor, conexiunilor dintre și despre sine și ceilalți oameni.

În acest sens, programele de educație a adulților au potențialul de a crește gradul de conștientizare, de structurare a cunoștințelor, de modelare a atitudinilor, de cultivare a resurselor personale și de formare a competențelor comunitare și civice – toate acestea fiind imperative pentru promovarea femeilor și vârstnicilor activi din punct de vedere social și comunitar.