MODULUL 4

AGEISMUL ȘI SEXISMUL ÎN VIAȚA FEMEILOR VÂRSTNICE

Cum se reflectă reprezentările sociale (stereotipuri de gen, prejudecăți) despre femeile vârstnice asupra situației lor economice, sociale și politice în diferite domenii ale vieții?

Introducere

Acest modul se referă la ageism, stereotipuri și prejudecăți care rezultă din procesele afective și cognitive privind femeile vârstnice. Stereotipurile despre femeile vârstnice sunt în mare parte negative. Ele există la toate nivelurile și în toate domeniile vieții sociale, având impact asupra percepțiilor de grup și asupra vieții femeilor vârstnice. Stereotipurile despre persoanele vârstnice izvorăsc din scheme primitive de gândire și afectează emoțiile, cunoașterea și comportamentul femeilor vârstnice, precum și relațiile fiecăruia dintre noi cu acestea. La nivel economic, femeile se confruntă cu inechitate socială, fiind adesea plătite mai puțin și expuse în mai mare măsură riscului de sărăcie decât bărbații (decalajul de venituri). Crearea stereotipurilor despre femei începe deosebit de devreme, așa cum observăm la o lectură mai atentă a iubitelor basme din copilărie. Când femeile îmbătrânesc și vârsta lor reproductivă s-a terminat, ele devin în cea mai mare parte invizibile din punct de vedere social.

 

Modul pe scurt

Modulul este format din trei unități de învățare, urmate de secțiunile dedicate verificării înțelegerii și referințelor bibliografice.

  • Unitatea 1. Negativismul stereotipurilor și consecințele acestora asupra vieții femeilor vârstnice
  • Unitatea 2. Rezultatele veniturilor mai mici în viața femeilor vârstnice 
  • Unitatea 3. Cum afectează stereotipurile/ prejudecățile sănătatea holistică a femeilor vârstnice
  • Verifică-ți înțelegerea. Următoarele afirmații sunt adevărate sau false?
  • Referinţe bibliografice

Unitatea 1. Negativismul stereotipurilor și consecințele acestora asupra vieții femeilor vârstnice

 

Stereotipul poate fi definit ca o convingere că anumite atribute sunt caracteristice membrilor unui anumit grup. Stereotipia apare atunci când cel care percepe inferează un set preconceput de trăsături bazându-se pe caracteristicile grupului, iar acest lucru se poate întâmpla rapid și inconștient, datorită cunoștințelor limitate ale individului. Utilizarea stereotipurilor pare a fi universală, iar crearea stereotipurilor începe devreme. În plus, stereotipurile privind viața și biologia, cum ar fi vârsta și sexul, se formează mai devreme și rămân mai puternice decât stereotipurile fără legătură cu criteriul biologic. Vârsta și genul sunt categorii sociale ample, pe care individul le observă, în general, primele atunci când întâlnesc o persoană. Îmbătrânirea este un proces puternic individualizat și complex, care, însă, continuă să fie stereotipizat, mai ales în culturile occidentale. Stereotipurile privind îmbătrânirea în cultura contemporană sunt cel mai adesea negative, descriind ultima parte a vieții ca fiind o perioadă marcată de boală, singurătate, dependență și slabă funcționare fizică și mentală.

 

În acest context, femeile tind să trăiască mai mult decât bărbații și, prin urmare, au de obicei, la bătrânețe, mai multe interacțiuni cu sistemul de sănătate decât bărbații. Ageismul (discriminarea bătrânilor) și stereotipurile privind persoanele vârstnice în general se reflectă asupra sănătății fizice și mentale și asupra stării de bine a vârstnicilor. De exemplu, stereotipurile negative internalizate pot produce profeții care se auto-îndeplinesc prin întruchiparea stereotipurilor și pot contribui la slăbiciune și dependență.

 

Mass-media joacă de asemenea un rol esențial în dezvoltarea și perpetuarea stereotipurilor de gen. Un studiu în curs de desfășurare asupra stereotipurilor în publicitate, realizat de agenția media UM în asociere cu Credos, a relevat că aproape o treime dintre femeile de toate vârstele intervievate se simt tratate cu superioritate de publicitate, dar acest sentiment este resimțit cel mai acut de femeile vârstnice. Femeile vârstnice sunt, de asemenea, de acord că „societatea se așteaptă de la ele să dispară din viața publică pe măsură ce îmbătrânesc”.

 

Analizând în mod specific atitudinile femeilor aflate la menopauză, studiul a constatat că jumătate dintre femei nu cred că această etapă a vieții a fost reprezentată autentic pe niciunul dintre canalele din cultura populară. Și ele consideră publicitatea ca fiind unul dintre cei mai răi infractori, afirmând că reclamele eșuează să portretizeze femeile aflate la menopauză cu cât de mică sensibilitate. 

 

Incluse în rândul factorilor dăunători, stereotipurile privind femeile vârstnice sunt prezente în reclame care le portretizează ca fiind incompetente privind tehnologia sau, în mod ofensator și mai fățiș, stângace și demodate ori caraghioase „oi care se dau drept miei”. 

 

Femeile aflate la menopauză atribuie lipsa actuală de conștientizare unei lipse de înțelegere, dat fiind faptul că oamenii tind să nu vorbească despre menopauză. Și acest lucru ar putea explica de ce unii bărbații nu sunt siguri în legătură cu ce este menopauza. Cu toate acestea, UM afirmă un aspect important pentru branduri și anume faptul că pierd din vedere un imens, neexploatat, potențial comercial, deoarece un sfert din femeile aflate la menopauză spun că petrec mai mult timp și cheltuie mai mulți bani pe fitness, pe produsele pentru îngrijirea pielii și pe vacanțe.

 

Ca să nu mai vorbim că șase din zece femei cred că publicitatea joacă un rol amplu în contestarea stereotipurilor în societate. În ciuda unor campanii recente puternice și premiate, publicul feminin dorește reflecții mai precise și mai înțelegătoare ale femeilor ca ele, în toate rolurile și ipostazele vieții lor.

Unitatea 2. Rezultatele veniturilor mai mici în viața femeilor vârstnice

 

Europa îmbătrânește. Peste 130 de milioane de persoane din Uniunea Europeană, sau aproximativ un sfert din populația totală, primesc o pensie. În general, sistemele naționale de pensii se asigură că cetățenii vârstnici primesc un venit stabil la finalul vieții lor în câmpul muncii și că nu riscă să fie afectați de sărăcie. De fapt, riscul de a fi sărac în UE este mai mic în rândul persoanelor în vârstă de peste 65 de ani, comparativ cu populația sub 65 de ani. Cu toate acestea, în timp ce persoanele vârstnice sunt destul de bine protejate împotriva sărăciei, există diferențe clare între bărbați și femei în cea mai mare parte a UE.

 

Inegalitățile severe în rândul vârstnicilor sunt în mare parte un produs al sărăciei și al dezavantajării pe tot parcursul vieții. Educația și oportunitățile de muncă precare, împreună cu lipsa conexiunilor sociale, pot avea consecințe pe termen lung, adesea înrăutățite de factori precum reducerea veniturilor la pensionare și impactul de a avea multe afecțiuni cronice care le afectează sănătatea pe termen lung. Diferențele de gen adesea substanțiale în ceea ce privește pensiile reflectă diferențele de gen privind remunerarea, programul de lucru și durata vieții profesionale, cu care s-au confruntat femeile în timpul vieții lor profesionale. Diferențele de remunerare pot fi determinate de nivelul de educație și de calificare, precum și de diferite forme de segregare și discriminare de gen. Sarcinile casnice și de îngrijire a copiilor și rudelor vârstnice mai fragile cad mai ales în seama femeilor. Ca urmare, ele se confruntă cu mai multe întreruperi în carieră și mai multă muncă cu fracțiune de normă decât bărbații. În cele din urmă, vârsta legală de pensionare pentru femei este încă mai mică decât cea a bărbaților în unele sisteme de pensii, ceea ce duce la perioade de contribuție la fondul de pensii mai scurte și, deci, la beneficii mai scăzute. 

 

În plus, în toate statele membre ale UE, venitul mediu din pensii al unei femei este în prezent mai mic decât cel al unui bărbat. În același timp, femeile tind să trăiască mai mult decât bărbații și, deci, necesită venituri pentru perioade mai lungi de timp. Pentru UE în ansamblu, valoarea medie a pensiei femeilor se ridică la 60% din valoarea medie a pensiei bărbaților. 

 

Singura modalitate de a modifica această situație este aceea de a asigura egalitatea de șanse și de a reduce inegalitățile rezultate, inclusiv prin luarea de măsuri pentru eliminarea discriminării și pentru împuternicirea și promovarea incluziunii sociale, economice și politice a tuturor, indiferent de vârstă, sex, dizabilitate, rasă, etnie, origine, religie, statut economic etc.


Inegalitățile se acumulează și se consolidează de-a lungul vieții unei persoane. Ele ne vizitează și se adăpostesc în perioada târzie a vieții, adesea exacerbându-se reciproc și provocând un cu atât mai mare dezavantaj.” (Jolly, 2014)

Unitatea 3. Cum afectează stereotipurile/ prejudecățile sănătatea holistică a femeilor vârstnice 

 

Sănătatea și îngrijirea pe termen lung reprezintă aspecte strâns legate de bătrânețe și ageism, deoarece vârstnicii necesită adesea acces la ele.

 

Atât stereotipurile pozitive, cât și cele negative privind îmbătrânirea pot avea efecte favorabile și constrângătoare asupra acțiunilor, performanței, deciziilor, atitudinilor și, în consecință, asupra sănătății holistice a unui adult vârstnic.

 

Credințele și stereotipurile discriminatorii în funcție de vârstă pot interfera cu procesul de căutare a serviciilor de îngrijire medicală și cu recomandările privind diagnosticul și tratamentul. Acestea pot contribui, de exemplu, la disparitățile de gen în îngrijirea sănătății adulților vârstnici dacă femeile vârstnie sunt percepute ca fiind prea fragile pentru a fi supuse unor tratamente agresive. Ageismul duce, de asemenea, la tratamentul lipsit de respect al pacienților vârstnici, concretizat în comunicarea ca unor bebeluși sau în alte forme de infantilizare ori în minimizarea plângerilor și preocupărilor pacienților pentru sănătate ca fiind „doar bătrânețe”. Identitățile intersecționale pot conduce la o povară cumulativă pentru pacienții femei vârstnice, ce pot avea un istoric de tratament lipsit de respect din alte motive (de exemplu, sexism, rasism, părtinire împotriva lesbienelor). Reducerea ageismului și sexismului și promovarea unor viziuni mai realiste și mai diverse asupra femeilor vârstnice ar putea îmbunătăți relațiile medic-pacient, ar putea facilita aderarea la tratament și ar putea reduce disparitățile în ceea ce privește sănătatea și asistența medicală.

 

Având în vedere că ageismul și stereotipurile negative despre persoanele vârstnice sunt omniprezente, nu este surprinzător faptul că profesioniștii din domeniul sănătății le expun și ei. Studiile asupra medicilor arată că atitudinile lor sunt „complexe și mixte” (Meisner, 2012, p. 61). Așadar, medicii pot exprima atât aspecte pozitive, cât și negative ale stereotipurilor privind persoanele vârstnice, iar motivele pentru care lor nu le place să lucreze cu persoane vârstnice sunt, de asemenea, complexe. Aceste motive ar putea avea de-a face cu detașarea, probabil ca o strategie de gestionare a terorii, după cum afirmă Martens, Goldenberg și Greenberg („O perspectivă asupra ageismului din prisma managementului terorii”, 2005) sau, în Statele Unite ale Americii, ar putea avea mai mult de-a face cu economia, datorită faptului că rambursarea serviciului medical din sistemul de asigurări medicale de stat este mai mică decât valoarea primită de către medici de la sistemel de asigurări private pentru aceleași servicii (Meisner, 2012). În plus, medicii sunt instruiți să „vindece” și, în general, preferă să lucreze cu pacienți care au boli acute, ce pot fi vindecate, mai degrabă decât cu pacienți care au boli cronice, care pot doar să fie gestionate (adesea cu succes mixt) (Taylor, 2012).

 

Este nevoie de mai multe cercetări asupra vârstei, genului și a altor disparități în domeniul sănătății și al asistenței medicale, cu atenție mai mare acordată identităților de confluență. 


Atât profesioniștii din domeniul sănătății, cât și pacienții vârstnici au nevoie de mai multă educație. Persoanele vârstnice au nevoie, de asemenea, de educație cu privire la ageism și stereotipuri, astfel încât să le poată recunoaște și rezista. Percepțiile pozitive despre sine pot aduce beneficii în planul sănătății fizice și bunăstării („An inconvenienced youth? Ageism and its potential intergenerational roots”, North & Fiske, 2012) și pot reduce probabilitatea materializării stereotipurilor negative. Femeile vârstnice, în special, pot beneficia în mai mare măsură de antrenarea asertivității și a altor forme de împuternicire. Dacă femeile vârstnice nu s-ar mai teme să le spună medicilor lor despre simptomele pe care le au și ar fi capabile să insiste să obțină informațiile de care au nevoie, calitatea serviciilor medicale pe care le acesează s-ar putea îmbunătăți.

Activitate

Lorem Ipsum

Lorem ipsum

Lorem ipsum dolor sit amet consectetur adipiscing elit dolorLorem ipsum dolor sit amet consectetur adipiscing elit dolorLorem ipsum dolor sit amet consectetur adipiscing elit dolorLorem ipsum dolor sit amet consectetur adipiscing elit dolorLorem ipsum dolor sit amet consectetur adipiscing elit dolorLorem ipsum dolor sit amet consectetur adipiscing elit dolorLorem ipsum dolor sit amet consectetur adipiscing elit dolorLorem ipsum dolor sit amet consectetur adipiscing elit dolorLorem ipsum dolor sit amet consectetur adipiscing elit dolor