Povești din Portugalia

CAROLINA BEATRIZ ÂNGELO (1878 – 1911)

Viața lui Beatriz Ângelo a fost una de pionierat pe mai multe fronturi: ea a făcut parte din primul grup de femei care a apărat idea de drepturi și îndatoriri egale pentru bărbați și femei; ea a fost prima femeie din Europa de Vest care a votat; ea a fost prima femeie care a efectuat o intervenție chirurgicală; a fost prima feministă portugheză și singura din vremea ei care a susținut serviciul militar obligatoriu pentru femei.

Sursa imaginii: link 

S-a născut în Guarda, un orășel din Portugalia, și și-a obținut diploma în medicină în 1902, devenind a doua femeie medic din Portugalia. În același an, Carolina Beatriz Ângelo a fost prima femeie care a efectuat o intervenție chirurgicală la spitalul Saint José din Lisabona, sub îndrumarea lui Miguel Bombarda, medic, om de știință, profesor și republican, o figură marcantă la acea vreme. Din 1906, Carolina participă la comitete și asociații legate de ideile republicane. A fost membră a Francmasoneriei și fondatoare a Grupului Portughez de Studii Feministe. Ea a devenit liderul Ligii Republicane a Femeilor Portugheze, după ce a cusut împreună cu Adelaide drapelul republicii, arborat pe 5 octombrie 1910. Până în acel an, Portugalia a fost monarhie. 

Pe 28 mai 1911 au avut loc primele alegeri în Portugalia pentru a constitui Adunarea Națională. Carolina s-a înregistrat imediat ca alegător după ce a studiat legea, care tocmai fusese formulată pe baza ideilor revoluționare. În această lege, ea nu a găsit nicio referire explicită la sexul alegătorilor. I s-a refuzat dreptul de vot. Așadar, ea și-a susșinut de două ori cazul la instanța judecătorească, cerându-și drepturile. A câștigat procesul argumentând că formularea din codul electoral atribuia dreptul de vot „tuturor portughezilor cu vârsta de peste douăzeci și unu de ani, care, la 1 mai 1911, erau rezidenți pe teritoriul național, care știau să citească și să scrie și care erau stăpânul gospodăriei”. Ei bine, ea era cetățean portughez, văduvă și mamă – deci, cap al familiei – și știa să citească și să scrie – era medic ginecolog. 

În ziua stabilită, însoțită de zece camarade de la Asociația de Propagandă Feministă care a vrut să asiste direct, Carolina Beatriz Ângelo a mers la vot. O mulțime de spectatori le așteptau la ușa Clubului Estefânia, astfel că polițiștii voluntari au decis să păzească locul. La ora nouă dimineașa, jurnaliștii se aflau și ei deja acolo. Era un moment ce nu trebuia ratat. Când Carolina a sosit, n-au lăsat-o să intre. Doar bărbații aveau voie să voteze. Cu toate acestea, Carolina a votat, devenind astfel prima femeie alegătoare din Portugalia și Europa de Vest. Politica era o problemă masculină. A murit câteva luni mai târziu, la vârsta de doar 33 de ani. Trei ani mai târziu, legiuitorii proaspetei Republici Portugheze au schimbat legea, excluzând femeile de la dreptul de vot. A fost nevoie de 63 de ani și de o revoluție pentru a declara votul universal în Portugalia.

ADELAIDE CABETE (1867 – 1935)

Adelaide de Jesus Damas Brazão s-a născut în Alcáçovas, un orășel de la granița cu Spania. S-a născut într-o familie din clasa muncitoare. S-a căsătorit la vârsta de 18 ani cu un bărbat în vârstă de 36 de ani, Manuel Ramos Fernandes Cabete, un sergent autodidact, care era tutore de latină și greacă și care a încurajat-o și a însoțit-o în studiile sale. Adelaide a terminat școala primară la vârsta de 22 de ani, a terminat școala de gramatică la vârsta de 29 de ani și a absolvit medicina la vârsta de 33 de ani.

Sursa imaginii: link

„Protecția femeilor însărcinate sărace ca mijloc de promovare a dezvoltării fizice a noilor generații” a fost titlul tezei sale de licență. Adelaide a propus formularea legii care ar permite muncitoarelor să se odihnească în ultima lună de sarcină, primind o subvenție. Ea a propus, de asemenea, înființarea de maternități, centre de zi, case de copii, instituții de solidaritate socială. Ea a promovat primele congrese aboliționiste privind prostituția și a organizat în Portugalia celebrele Ligi ale Bunătății, ce presupuneau muncă voluntară în vederea asistenței sociale, condusă de femei.

Din punct de vedere politic, ea a fost o republicană implicată, și o feministă hotărâtă. A dezvoltat o activitate militantă intensă în favoarea instaurării unui regim politic republican și a creșterii deminității statutului femeilor. În 1909 a participat la fondarea Ligii Republicane a Femeilor Portugheze. Organizația s-a divizat în mai 1911, dând naștere Asociației Propagandei Feministe din Portugalia (1911-1918), afiliată masonilor. A participat la Congresul Feminist Gant (1913) și a fost membră a Consiliului Național al Femeilor Portugheze (CNMP), cea mai durabilă organizație feministă din secolul al XX-lea (1914-1947), din Portugalia. Ea a fost, de asemenea, președinte al Cruciadei Naționale a Femeilor, rezultatul mobilizării republicanilor privind declararea stării de război în martie 1916, pentru a oferi sprijin material și moral combatanților și familiilor acestora. Feminismul a lăsat deoparte deocamdată eforturile pacifiste. Ea a văzut războiul ca pe o oportunitate de a arăta valoarea femeilor. 

Adelaide a reprezentat, de asemenea, guvernul portughez la primul Congres Internațional Feminist (1923), care a avut loc în Italia. În calitate de președinte al Cruciadei Naționale pentru Femeile Portugheze, ea a organizat primul Congres Feminist și al Educației (1924) la Lisabona. La acest congres a prezentat și un proiect pedagogic privind lupta anti-alcool în școli. Acest proiect a fost o piatră de temelie importantă în educația din Portugalia. Reprezentând guvernul portughez, ea a participat la congresul Consiliului Internațional al Femeilor de la Washington în 1925. A contribuit în presa feministă a vremii și anume în revista Alma Feminina, pe care a și condu-o (1920-1929).

Deziluzionată de noua situație politică din țară, rezultată din impunerea dictaturii din Estado Novo (1926), ea a plecat în Angola, unde s-a dedicat în principal medicinei. Adelaide Cabete a fost prima și singura femeie care a votat în Luanda, unde a trăit, conform noii constituții portugheze.