Povești din Germania

LOUISE OTTO-PETERS (1819 – 1895)

Participarea femeilor la interesele statului nu este un drept, ci o datorie.

-Louise Otto-Peters, 1834

Louise Otto-Peters a fost poetă, autoare și jurnalistă. Eforturile sale politice fac din ea o figură marcantă în istoria femeilor germane. Intrată în politică în anii 1830, ea, ca multe alte femei, a participat activ la Revoluția din 1848. Când participarea politică a femeilor a fost interzisă, ea a continuat să scrie și să publice. De-a lungul vieții, a scris 60 de cărți, povestiri, nuvele, librete de operă, reflecții istorice, pamflete, eseuri, poezii și nenumărate articole de ziar. Când, în anii 1860 structurile sociale au devenit ceva mai puțin constrictive, ea a fost cea care a deschis calea pentru prima mișcare organizată a femeilor din Germania.

Sursa imaginii: link

Împreună cu Auguste Schmidt, Ottilie von Steyber și Henriette Goldschmidt a fondat Asociația Educațională a Femeilor din Leipzig în 1865. Organizația a organizat o conferință a femeilor cu 300 de participanți în același an. Această „bătălie a femeilor”, așa cum au numit-o ziarele în mod batjocoritor, a dus la fondarea Allgemeiner Deutscher Frauenverein (Asociația Generală a Femeilor  Germane, ADF) și a marcat, astfel, nașterea mișcării organizate a femeilor în Germania. Louise Otto-Peters a fost președinta organizației până la moartea ei în 1895. O preocupare principală a ADF a fost sărăcia crescândă a femeilor și lipsa posibilităților adecvate de educație. Prin urmare, ADF și-a propus să ajute femeile să se ajute singure, să le ofere acces la învățământul școlar, la educația vocațională și universitară și, astfel, la locuri de muncă plătite independent. În 1866, ADF avea 75 de membri; până în 1870, avea mai mult de 10.000. Bărbații au fost admiși doar ca membri de onoare.

Ca jurnalistă, Louise Otto-Peters a fost o voce pentru mișcarea femeilor. Din 1849 până în 1850, ea a publicat ziarul feminist Frauen-Zeitung, până când reglementările presei au împiedicat-o să mai facă acest lucru. În 1865, ea a devenit editorul publicației Neue Bahnen, care a reprezentat purtătorul de cuvânt al ADF și cea mai importantă publicație a mișcării femeilor germane.

Moștenirea realizării Louisei Otto-Peter continuă, chiar dacă numele ei nu este familiar multora astăzi. În martie 1894, o nouă organizație umbrelă, Federația Asociațiilor Femeilor Germane (BDF), a fost fondată pentru a contabiliza și organiza multitudinea de organizații de femei care se formaseră până atunci. Până în 1913, aproximativ 500.000 de femei aparțineau mișcării. După ce BDF a decis să-și întrerupă operațiunile în 1933, pentru a nu cădea victimă ideologiilor naziste, s-a reformat sub numele de „Deutscher Staatsbürgerinnen-Verband” (Asociația Femeilor Cetățean din Germania) în 1947, care funcționează și astăzi. De asemenea, Deutscher Frauenrat (Consiliul Femeilor din Germania, care reprezintă aproximativ 12 milioane de femei și, prin urmare, este cel mai mare factor politic de lobby pentru femei din țară) urmează tradiția inițiată de BDF.

Referințe bibliografice

https://www.addf-kassel.de/dossiers-und-links/dossiers/dossiers-organisationen/allgemeiner-deutscher-frauenverein-adf/

https://www.digitales-deutsches-frauenarchiv.de/akteurinnen/allgemeiner-deutscher-frauenverein-adf

https://www.bpb.de/gesellschaft/gender/frauenbewegung/35256/aufbauphase-im-kaiserreich?p=1

https://www.leipzig.de/jugend-familie-und-soziales/frauen/1000-jahre-leipzig-100-frauenportraets/detailseite-frauenportraets/projekt/otto-peters-louise-geborene-otto/ 

Mamele Constituției Germane

Articolul 2, secțiunea 3 din constituția germană prevede: „Bărbații și femeile sunt egali.” Faptul că această propoziție a intrat în această lege fundamentală se datorează eforturilor a patru femei care, alături de 61 de bărbați, au făcut parte din Parlamentarischer Rat (Consiliul Parlamentar). Acest for a fost ales de unsprezece parlamente statale germane din cele trei zone vestice și a avut scopul de a iniția un nou început politic în 1948/1949 pentru Germania, bazat pe principii democratice, la trei ani după sfârșitul celui de-al doilea război mondial.

Elisabeth Selbert, Friederike Nadig, Helene Weber și Helene Wessel au fost reprezentantele unei întregi generații de femei care au crescut în Republica de la Weimar, de-a lungul celui de-al doilea război mondial, și au ajutat la reconstruirea țării după război. 

Faptul că 94% din Consiliul Parlamentar ales erau bărbați a fost de fapt o denaturare masivă a populației postbelice din Germania, deoarece femeile depășeau numeric bărbații cu șapte milioane. Organizațiilor de femei li s-a permis să își reia activitățile relativ repede după sfârșitul războiului și a existat un val de activism în direcția reconstruirii unei Germanii democratice, cu drepturi egale pentru bărbați și femei. În pofida dominației numerice a femeilor în cadrul populației, acest lucru nu a condus totuși la o influență mai mare a femeilor asupra proceselor de luare a deciziilor politice în partidele nou-înființate. Bărbații se întorseseră deja în majoritatea pozițiilor de putere și de luare a deciziilor. În consecință, participarea politică a rămas neatractivă pentru multe femei, iar numărul femeilor membre ale partidelor politice s-a învârtit în jurul procentului de 20 % până în anii 1960.

„Bărbații și femeile sunt egali” — în 1949, aceasta nu a fost o declarație despre o realitate, ci denumirea unui program, iar încorporarea ei în Legea Fundamentală a fost precedată de dezbateri aprinse. După ce a eșuat de două ori în fața Consiliului Parlamentar, Selbert a inițiat un amplu protest public, organizat de Secretariatul femeilor al SPD, de asociațiile non-partizane ale femeilor, de politicienii locali și de asociațiile profesionale ale femeilor. Acest lucru a dus la un potop de rezoluții, scrisori și declarații îndreptate către Consiliul Parlamentar, sprijinându-le pe Selbert și Nadig în efortul lor. Împreună cu Helene Weber și Helene Wessel, ele au reușit în cele din urmă să-i convingă pe membrii Consiliului Parlamentar. Fără angajamentul celor patru femei din Consiliul Parlamentar și al numeroaselor femei care au militat în public pentru egalitate deplină, această formulare nu ar fi fost posibilă.

Desigur, acest succes nu a însemnat că femeile din Germania au fost de fapt tratate în mod egal. În 1994, la articol a fost adăugată următoarea propoziție: „Statul promovează implementarea efectivă a drepturilor egale pentru femei și bărbați și depune eforturi pentru eliminarea dezavantajelor existente”, făcând astfel din depunerea eforturilor în direcția egalității de gen o responsabilitate a forurilor guvernamentale. Dar, deși mai sunt încă multe de făcut, Mamele Constituției Germane au deschis calea pentru egalitatea de gen în Germania și ar trebui să primească atenția pe care această realizare o merită.

Lorem Ipsum

Lorem ipsum

Lorem ipsum dolor sit amet consectetur adipiscing elit dolorLorem ipsum dolor sit amet consectetur adipiscing elit dolorLorem ipsum dolor sit amet consectetur adipiscing elit dolorLorem ipsum dolor sit amet consectetur adipiscing elit dolorLorem ipsum dolor sit amet consectetur adipiscing elit dolorLorem ipsum dolor sit amet consectetur adipiscing elit dolorLorem ipsum dolor sit amet consectetur adipiscing elit dolorLorem ipsum dolor sit amet consectetur adipiscing elit dolorLorem ipsum dolor sit amet consectetur adipiscing elit dolor