La 18 octombrie 1962, Premiul Nobel pentru Medicină a fost acordat celor trei bărbați, James Watson, Francis Crick și Maurice Wilkins, pentru descoperirea structurii de dublă helix a ADN-ului. Totuși, această descoperire a fost posibilă datorită cercetărilor lui Rosalind Franklin, chimist britanic și pionier al biologiei moleculare, care a formulat structura elicoidală a ADN-ului într-un raport nepublicat.
În 1951, Rosalind Franklin a preluat un post la King’s College din Londra și a lucrat la structura ADN-ului în colaborare cu fizicianul Maurice Wilkins. Prin cercetările sale, ea a fost prima care a demonstrat structura de dublă elice a ADN-ului.
Din nefericire, relația dintre ea și colaboratorul ei nu a mers bine, Wilkins o vedea mai mult ca pe o asistentă și nu ca pe un egal al său. Superiorul ei, John Randall, i-a cerut să înceteze lucrările asupra ADN-ului și să plece, cerându-i ca rezultatele muncii sale să rămână la King’s College. Wilkins a dat acces la lucrările lui Rosalind cercetătorilor Watson și Crick, fără acordul ei. La 25 aprilie a aceluiași an, James Watson și Francis Crick au publicat modelul lor de structură a ADN-ului în revista Nature, fără a o menționa pe Rosalind Franklin. Abia peste ani avea să i se acorde această recunoaștere.
La fel ca multe femei de știință, Rosalind Franklin a fost o victimă a Efectului Matilda. Efectul Matilda este rezultatul unei cercetări sociologice efectuate de istoricul american Margaret Rossiter. Este un fenomen care reflectă toate descoperirile științifice făcute de femei, dar invizibilizate în istorie în favoarea celor făcute de bărbați.
În ciuda faptului că a fost la originea acestei descoperiri, James Watson a minimalizat la început rolul lui Rosalind în cartea sa “The Double Helix” și a descris-o ca pe o persoană morocănoasă. Abia în 2003 a recunoscut în cele din urmă, în timpul unui interviu, “că Rosalind Franklin merita și ea Premiul Nobel”.